E A B E
Rămâi să mai ciocnim o cupă, la hanul vechi de pe coclauri,
A B E
Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur,
A F#m B E
Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără de-alinare
A B E A B E
Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.
Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă, din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată, frumos și cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso, ca pe-un altar cu mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru, cât lumea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate la porți de suflete pustii.
Iubește-mă acum, căci anii pe năzuinți or pune frâuri
Și zilele vieții noastre se scurg ca undele pe râuri
Și trupul tău, care mi-e astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri
Și trupul tău, care mi-e astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri
Și trupul tău, care mi-e astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri.
|