Laurenţiu Mărgineanu - Bălcescu la gurile Dunării

Capo III


Intro: Am  x5


Am                 C           G             Am
Voi, frații mei, cunoașteți că palid, într-o zi,
             G                  Am
Bălcescu Nicolae voi să intre-n țară
                C       G            Am     
Și, refuzat, se trase încet spre a muri,
               E                    Am
Din propria sa soartă ca hoții dat afară.


Acum, din nou, bărbatul cu ochii mari și puri,
Se-apropie de țară cu o durere veche
Și Dunărea-l bocește năpraznic din trei guri,
Albastru rezemată de ceața Mării Negre.


                 F            Am       Dm          Am
      Refren: Primiți-l pe Bălcescu și înclinați puțin
                Dm         Am     E         Am
              Duioasa suprafață a patriei natale,
                 F         Am       Dm         Am
              Pe Dunăre profetul să se coboare lin
                 Dm             Am        E       Am
              Și fluviul să se-ntoarcă în râurile sale.


Și răspândit să fie în Olt, în Jiu și-n Prut
Bălcescu Nicolae, care ne e părinte,
Ca pâinea unui praznic să-i fie duhul rupt
Și împărțit mulțimii, pentru a-l ține minte.


Să cadă fumul jertfei de care e pătruns
În vechiul Rai freatic întins sub pacea țării,
Să-l bea copiii noștri ca pe-un etern impuls,
Să ni-l arunce-n câmpuri și în bucate norii.


      Refren:


Bălcescu se întoarce, deschideți marea larg
Și porțile semnate cu dălți întortocheate,
Primiți-l cu-nclinarea celui mai înalt catarg
În relieful țării degetul lui când bate.


Meteorit în nimburi, pas blând, ca de profet,
Să se oprească fuga buștenilor pe coaste
Și turmele pe dealuri să pască mai încet,
Să-i auzim plutirea în sufletele noastre.


      Refren:


El este palid, însă foc ochii lui trimit,
De țară niciodată n-a fost atât de-aproape
Și, pipăindu-i lutul, surprins și fericit,
Bălcescu Nicolae plutește peste ape.


      Refren:  x2