Maria Gheorghiu - Colo, sus, în vremea-aceea

Intro: C   x8


C             F
Colo, sus, în vremea-aceea,
C           G
În frumoasa Galileea, 
           C
O fecioară viețuia
G        C
Și Maria se numea. 


Nazaret i-a fost orașul
Unde ea-și avea sălașul,
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga. 


Dar, deodată, ce văzuse? 
Casa toată se umpluse, 
De-o lumină lucitoare,
Ca lumina cea din soare. 


Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară-n casă, 
Și din zbor, cum se oprise,
“Bucură-te!” îi grăise. 


Ea, văzând, s-a-nspăimântat,
Întru sine s-a-ntrebat:
“Doamne, ce să fie, oare,
Aste vorbe de onoare?”. 


Îngerul i-a zis: “Maria, 
N-avea teamă, pace ție,
Sunt al Domnului trimis, 
Nu te-nspăimânta!” i-a zis. 


“Nu te-nspăimânta, Maria,
Că vei naște pe Mesia,
Fiu al Domnului va fi
Și Iisus se va numi!”.
 

După-aceea, auzind,
Cu smerenie a zis:
“Dacă-așa vrea Cel de Sus,
Fie mie cum mi-ai spus,
Dacă-așa vrea Cel de Sus,
Fie mie cum mi-ai spus!”.