Mircea Vintilă - Iubirea cea mare

C                                              F
1.Azi va spun si eu o-ntâmplare c-un baiat si-o fata
   Am           F                                 G
   Cum nu a mai fost si nu va fi nici când
   Se stiau de mult dar aici la moara-ntr-o vacanta
   S-au privit în ochi si s-au trezit tacând
        
   F        C      Am                                C
   S-au privit si s-au placut iar apoi când au crescut
   Am       C               F                        G
   Au aflat ca-n viata drumul lor e la început
   Si venea val dupa val sa îi vada stând la mal
  C     F                                           C
   Ei traiau un vis ce si-l doreau fara de final.

2.Banuiti si voi ca la nunta lor întreg pamântul
   Flori a asternut în calea lor covor
   Au ajuns si ei oameni mari si au copii minune
   Au trait asa cum s-au iubit arzator
   Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt
   De prea multa fericirea lor te trezesti cântând
   Au ajuns al lumii mit simplu si deosebit 
   Ei au fost atât doi oameni vii care s-au iubit.

3.Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt
   De prea multa fericirea lor te trezesti cântând
   O întrebare as avea: Nu suntem si noi asa?
   Cine oare, sa-mi raspundeti voi, ne va împiedica?
  • serodactil
    23 iulie 2011 20:57
    "la mare-ntro vacanta", nu la moara:P
    in rest, merci de tab!
829c270e599fd8f066b90c198c7d33e7