versuri: Mihai Eminescu Gm F Gm F Bb O, mama, dulce mama, din negura de vremi Cm G D Gm Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfantului mormant Se scutura salcamii de toamna si de vant, Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi; Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu... Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. |