Em De-atâtea nopţi aud plouând, D Aud materia plângând... C G Sunt singur, şi mă duce-un gând B7 Spre locuinţele lacustre. Şi parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un val... Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde, Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc... Şi simt cum de atâta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc. De-atâtea nopţi aud plouând, Tot tresărind, tot aşteptând... Sunt singur, şi mă duce-un gând Spre locuinţele lacustre. G.Bacovia |