Octavian Bud - Ce greu e când moare un vis

Capo II


G
Ce greu e când moare o floare,
   C           D        G
Ce greu e când moare un vis,
     C       D        C G
Când soarele nu mai răsare,
  C          D        G
Nimic nu mai poate fi zis.


Ce bine că lumea mai speră
Când totul în jur e-ngropat,
Pământul e-ascuns că-ntr-o seră,
E ros, condamnat şi uscat,
Pământul e-ascuns că-ntr-o seră,
E ros, condamnat şi uscat.


Nimic nu mai stă în picioare
Şi munţii se clatină toţi,
Umblăm zi de zi la-ntâmplare
În nişte trăsuri fără roţi,
Umblăm zi de zi la-ntâmplare
În nişte trăsuri fără roţi.


Se rupe zăgazul răbdării
Şi lacrimi sparg ziduri şi zări
Şi-n ceasul din urmă-al răbdării
Ne pierdem pe niște cărări
Şi-n ceasul din urmă-al răbdării
Ne pierdem pe niște cărări.


Curajul de-a merge-nainte
Dispare cu ultimul tren,
Nimic nu e-n stare s-alinte
Banalul, umilul refren,
Nimic nu e-n stare s-alinte,
Banalul, umilul refren.


Şi dacă iubirea e-o armă
Şi toţi vom muri împuşcaţi,
Vom trage semnalul de-alarmă
Atunci când vom fi condamnaţi,
Vom trage semnalul de-alarmă
Atunci când vom fi condamnaţi.


Şi când ne vom duce departe
Şi totul va fi mai curat,
Va ninge frumos peste toate
Şi totul va fi îngropat,
Va ninge frumos peste toate
Şi totul va fi îngropat
Şi totul va fi îngropat
Şi totul va fi îngropat.
6Ld5REUUAAAAAA1PBEDya2BDGnf5rYKeKnmYm4Cz
c3fb8aa276930f855d16884f2be1b693