G D C G Iar incepi să plângi când se-aude o coasă G D C Em C D G şi abia îţi pooorţi dorul de acasă G D C G Eşti un om modern mintea ţi se-ncurcă G D C Em C D G Dar ai chef să-nvarţi fânul într-o furcă G D G Dacă Dumnezeu a lucrat vreodată G D C Em C D G El a fost cosaş după cum se-arată Ploaia dinspre munţi îţi tot face semne Te îmbraci urât mergi să-ncarci la lemne Eşti din nou străin lacrima e gata Mama din mormânt strigă înspre tata Frigul părintesc îl păstrezi în oase Pân’ la Dumnezeu fânul n-o miroase Urma ta din veac înfloreşte moale Moşii tăi ating vârful coasei tale Cât mai ai şi tu înc-o vară, două şi-ai să intri-n fân cu-n transport de rouă Coasa pe pământ trage-o omeneşte Iar de sus din cer Dumnezeu coseşte |