Intro: A E D / A E D / A E D / E
A
E larmă și trenul stă gata să plece,
D
Vagonul se umple de oameni străini,
E
Mi-e inima strânsă, e șapte și zece,
D A E
Mă-ntorc la fereastră și stau ca pe spini.
A
Dă-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare,
D
E gata, un șuier, un repede zvon
E
Și simt că se mișcă cu noi, salutare!
D E A D A E D
Trec umbre grăbite pe lângă vagooon.
B7 E
Refren: E clipa când glasul durerilor tace,
B7 E
Duc mâna la frunte și ochii mi-i strâng
B7 E A
Și-n suflet, deodată, un gol mi se face,
G E
Dă-i, baiete, drumul, că-mi vine să plâng!
Acum, pe de lături, încep să rămână
Semnale, macazuri, vagoane și fum,
Trec umbre de oameni cu steaguri în mână
Și trenul, năvalnic, se-așterne la drum.
Adio, adio, romantică urbe,
Adio, zadarnic și dulce trecut,
Din goană, când trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afară și lung te salut!
Refren: Orașul rămâne sclipind în lumină,
Biserici și case, deodată, apun,
În față le cade o verde cortină
Și trenul aleargă, aleargă nebun.
C
Se schimbă decorul, priveliști sure,
F
Un șes peste care trec umbre de nori,
G
Un drum singuratic, un colț de pădure,
F C G
Cu vârfuri uscate și cuiburi de ciori.
C
În arie largă se-nvârte pământul
F
Și fuge-n rotire întregul teren,
G
Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul,
F G C G F C G F
Cantoanele albe se uită la treeeeeen, uuuu...
Outro: C G F x8
|