G E larma si trenul sta gata sa plece, C Vagonul se umple de oameni straini. D Mi-e inima stransa, e sapte si zece, C D G Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini. G Da-i baiete drumul ca n-avem rabdare, C E gata, un suier, un repede zvon D Si simt ca se misca cu noi, salutare! C D G Trec umbre grabite pe langa vagon. A D E clipa cand glasul durerilor tace, G A Duc mana la frunte si ochii mi-i strang G D Si-n suflet deodata un gol mi se face A D Da-i baiete drumul ca-mi vine sa plang! Acum, pe de laturi incep sa ramana Semnale, macazuri, vagoane si fum. Trec umbre de oameni cu steaguri in mana Si trenul, navalnic, se-asterne la drum. Adio, adio, romantica urbe, Adio zadarnic si dulce trecut! Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe, Scot capul afara si lung te salut! Orasul ramane sclipind in lumina, Biserici si case, deodata apun. In fata ne cade o verde cortina Si trenul alearga, alearga nebun. A Se schimba decorul, privelisti sure, D Un ses peste care trec umbre de nori, E Un drum singuratic, un colt de padure D E A Cu varfuri uscate si cuiburi de ciori. In arie larga se-nvarte pamantul Si fuge-n rotire intregul teren, Pe netede campuri ne ducem ca vantul, Cantoanele albe se uïta la tren. |