D E larma si trenul sta gata sa plece, G Vagonul se umple de oameni straini. A Mi-e inima strânsa, e sapte si zece, G D A Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini. D Da-i, baiete, drumul, ca n-avem rabdare, G E gata, un suier, un repede zvon A Si simt ca se misca cu noi, salutare, G A D Trec umbre grabite pe lânga vagon. Refren 1: Bm G D A E clipa când glasul durerilor tace, Bm G D A Duc mâna la frunte si ochii mi-i strâng Bm G D Si-n suflet, deodata, un gol mi se face, G A Da-i, baiete drumul, ca-mi vine sa plâng! D Acum, pe de laturi, încep sa ramâna G Semnale, macazuri, vagoane si fum. A Trec umbre de oameni cu steaguri în mâna G D A Si trenul, navalnic, se-asterne la drum. D Adio, adio, romantica urbe, G Adio, zadarnic si dulce trecut! A Din goana, când trenul se-ndoaie la curbe, G A D Scot capul afara si lung te salut! Refren 2: Bm G D A Orasul ramâne sclipind în lumina, Bm G D A Biserici si case, deodata, apun. Bm G D În fata le cade o verde cortina G A Si trenul alearga, alearga nebun. E Se schimba decorul, privelisti sure, A Un ses peste care trec umbre de nori, B Un drum singuratic, un colt de padure, A E B Cu vârfuri uscate si cuiburi de ciori. E În arie larga se-nvârte pamântul A Si fuge-n rotire întregul teren B Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul, A B E Cantoanele albe se uita la cer. |