Muzică-Raul Cârstea Versuri-Vasile Ciutacu (acordurile sunt aceleași pe toate strofele) El G C -Iubita mea, ne zburdă răsăritul, G Când dimineața și-a lăsat divanul gol. D7 Nu-mi spune de-acest trup ca de rănitul G Ce s-a tot dus și, parcă, iar îți dă ocol! Când bate-n geam, cu nesfârșite mâini, Ca să deschizi, crezând că sunt la ușă, Când depărtarea suflă-n guri de câini De se prelinge urma-mi sub cenușă. Ea -Iubitul meu, sunt la un ochi de tine, Iar, dacă-ntinzi o mână, mă culegi. Ferește-mă de vorbele peline, Că nu mai știu de poți ca să-nțelegi! În tâmpla mea, s-a strecurat o clipă Ce o să treacă mai departe, poate, Cum pasărea cu-o singură aripă, Cu zborul ce, în mine, se tot zbate. El -Iubita mea, mai dincolo de vreme, Chiar de-am plecat, aproape mă auzi. Nu-i zbor acela, ci, mai mult, pesemne, Noi mai visăm pe umerii tăi cruzi. Îți mai așez, sub tâmple, dor de ducă, Tu iar mă rogi să mai rămân un drum, Când vezi cum dunga zării se usucă În șaua călărețului de fum. Ea -Iubite, am rămas aici, de veghe. Aud și ultimul cocor cum pleacă, Și toamna care vine-i nepereche Când cerul parcă-i o fântână seacă. Nu mai ești tu, ca s-o inunzi cu cerul Și zboru-acela dus pe jumătate. El -Au, nu cumva, iubito, să lași gerul Să-ți bată-n geam cu degete uscate! Duet G C Când frigul crapă pietrele de-acum, D7 G În urma călărețului de fum... |