Muzică - Raul Cârstea (2007) Versuri - Adrian Păunescu (1986) 6/8, Capo II 1 G Am Mai vine totuşi liniştea ,mai vine, D7 G Din ochii noştri mai răsare luna, Em Am Iubita mea , ce bine mi-e cu tine, D7 G Incomparabilă ca-ntotdeauna. Şi te-am tărăt prin fracţii ordinare Şi te-am supus concursurilor rele Şi uite, rana ta din nou mă doare, Iubită a neliniştilor mele. Refren D7 Şi dac-ai fi murit de umilinţă G Te-aş fi legat din nou din lut cu plânsul D7 Să-mi fii femeie şi să-mi fii credinţă, G Mai credincioasă mie ca eu însumi. 2 Din care munte , de pe care creste Eu te-am cules din rădăcină ,toată, Că podul palmei , ars , şi azi, îmi este , De strămutarea ta înrourată. Adeveresc iubirea cu durere, Pe lacrimi sprijin tălpile în oră Când mă ridic la tine spre a-ţi cere Să mă păzeşti de ochii tuturora. Refren |