muzica: Liviu Tudan versuri: George Stanca album: Pseudofabula(1984) Intro: B /E F#/... B Te-am zărit din întâmplare E prin mulțimea oarecare C#m F# B într-o gară nouă de metrou B Mi-ai zâmbit nepăsătoare E absolut din întâmplare C#m F# B și-ai făcut din mine un erou E Mai târziu, nu mai știu B F# G#m te-am oprit și ți-am vorbit C#m F# despre toate câte sunt pe cer E Mi-ai răspuns că nu-i de-ajuns B F# G#m să visez și că tu crezi C#m F# prea puțin în stelele ce pier Năvălind greoi pe șine s-a oprit, ții minte bine, lângă noi, bolidul argintiu Bun rămas mi-ai spus în pripă și ai dispărut o clipă printre ceilalți oameni din metrou Supărat, am oftat și mi-am zis că-i doar un vis când din nou ai apărut la geam Mi-ai făcut un semn discret cum că vrei să te aștept seri de-a rândul la peronul doi... Refren(x2): B G#m Și spune-mi tu ce ești... E B F# totul e pe dos B G#m Și spune-mi tu ce ești... E F# B jocul s-a întors Intro A venit apoi o seară când te-am întâlnit în gară la peronul doar de noi știut Mi-ai zâmbit nepăsătoare absolut din întâmplare braț la braț cu un necunoscut Am crezut la-nceput că-i un joc nevinovat dar l-ai continuat, nu te-ai jucat. Și mi-am spus că nu-i de-ajuns să visez mereu să crezi doar în stele care ziua pier Refren... intro... |