Ștefania Iacob - Poetul

Capo III


Am                      E
În colţul străzii, ghemuit,
                      Am
Cu părul sur şi barba rară,
Dm
De frigul iernii ameţit,
   E                Am
Un om cerşea paraua chioară.


Treceau pe lângă el, grăbiţi,
Femei, bărbaţi, copii şi fete,
Iar ochii lui îngălbeniţi
Erau doar jalnice regrete.


                 Dm
      Refren: Şi n-a băut și n-a fumat,
                 E                     Am
              Şi a crezut în popi şi-n sfinte
                 Dm
              Şi nici măcar afemeiat
                  E                    Am
              N-a fost de fel, scria cuvinte.


Un an, atâta doar, un an
De când fusese om cu stare
Şi astăzi, numai un golan
Cerşind pe străzi ceva mâncare.


Era poet şi avea har
Şi încânta cu vers şi rimă
Şi a iubit, o dată doar,
Dar pentru el a fost o crimă.


      Refren: Şi n-a băut și n-a fumat,
              Şi a crezut în popi şi-n sfinte
              Şi nici măcar afemeiat
              N-a fost de fel, scria cuvinte.


Ea l-a iubit, un fulger blând,
Era prea mică, o copilă
Şi l-a-nşelat mult prea curând,
Pe faţă, crud şi fără milă.


Iar el n-a mai ştiut a scrie
Din clipa-aceea a murit,
Cu el, întreaga poezie
A ars ca băţul de chibrit.


      Refren: Şi n-a băut și n-a fumat,
              Şi a crezut în popi şi-n sfinte      
              Şi nici măcar afemeiat
              N-a fost de fel, scria cuvinte.


Şi se gândea, în frigul serii, 
Că dragostea-i un eşafod 
Din care-ajungi să ai imperii 
Sau doar un căpătâi de pod.