123432-ciupitura
Am E Am
1.În povestea co / pacilor / goi
Am Dm
Scârţâ ind într-o singură / uşă
Dm Am
Este vorba de noi amân / doi
E7 Am
Este/ vorba de foc şi ce / nuşă
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de fum
E E7
Aple/cându-se unul spre/ altul.
1
Am E
R: Spune-mi pădure cu frunza/ rară/
E / Am
Unde-i iubirea/ de astă/ vară?
Am A7 Dm
Nu ştie iarna / să se în / dure
Dm Am E Am
De noi, co / pacii / fără pă / dure.
2.Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.
3.Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni călători să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.
|