Tudor Gheorghe - Albatrosul ucis

Ciupitura (exemplificata pentru Dm):

E||--1------1--------1--------||
B||--3----3----3--------3-----||
G||--2--2---------2-----------||
D||--0------------------------||
A||---------------------------||
E||---------------------------||

Dm
Cînd dintre pomi spre mare răsucise vîntul

şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
n.c.                               A7
L-a scos un val afară cu grijă aşezîndu-l
                              Dm
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

       C                        Dm
La marginea vieţii clocotitoare-a mării
       C                  F            Dm
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
                                 A7
Priveşte încă parcă talazurile zării
                         Dm
Cu gîtul galeş îndoit în sus,

Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cîntă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.

De valurile aruncate pe ţărmul sec şi tare
Muriră fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mîl întunecat.

Deasupra ţipă-n aer dansînd în salturi bruşte,
Sfidînd nemărginirea, un tînăr pescăruş.
Războinicul furtunii zvîrlit între moluşte
Răsfrînge-n ochiu-i stins un nou urcuş.

Cînd se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară
şi, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.