Tudor Gheorghe - Statornicie

D
Când cu una, când cu alta, când cu râul, când cu balta,
        G(III)                                     D
Când cu acul, când cu ața, când cu vântul, când cu ceața,

Când cu crapul, când cu somnul, când cu dracul, când cu Domnul,
        G(III)                                        D
Când cu paru’, când cu cioara, când cu grâul, când cu moara,
                    A#                            F
Când cu liru’ trandafiru’, când cu cheia, când cu măru’,
                        A                              F
Când cu spicu’, când cu firu’, când cu brânza, când cu zăru’,
                    A#                             F
Când cu calu’ sau săgeata, când cu pâinea, când cu bradu’,
                      A                                D
Când cu asu’, când cu roata, când cu Gheorghe, când cu Radu.


Niciodată drept ca plopul, nici înghesuit ca dopul,
Nici crestat de-un gând în frunte, nici slobod ca râu-n munte,
Nici în zbor ca rândunica, nici la pândă ca pisica,
Nici ca sfera, nici ca oul și nici răbdător ca boul,
Când cu liru’ trandafiru’, când cu cheia, când cu măru’,
Când cu spicu’, când cu firu’, când cu brânza, când cu zăru’,
Când cu calu’ sau săgeata, când cu pâinea, când cu bradu’
Când cu asu’, când cu roata, când cu Gheorghe, când cu Radu.


Și discret și încet-încet, se strecoară indecent
Până-n față unde ‘nalță peste noi un fel de greață,
Scoate-un fel de cap din care ochii scuipă amenințare
Și-și învârte vorba-n gură pân’ se face-njurătură,
Când cu liru’ trandafiru’, când cu cheia, când cu măru’,
Când cu spicu’, când cu firu’, când cu brânza, când cu zăru’,
Când cu calu’ sau săgeata, când cu pâinea, când cu bradu’
Când cu asu’, când cu roata, când cu Gheorghe, când cu Radu.


Când cu una, când cu alta, când cu râul, când cu balta,
Când cu acul, când cu ața, când cu vântul, când cu ceața
Când cu crapul, când cu somnul, când cu dracul, când cu Domnul
Când cu paru’, când cu cioara, când cu grâul, când cu moara...