Intro: F#m E F#m E F#m F#m E F#m Eu cred că ai plecat pe undeva, A E F#m La ora când tresare bobu-n orz E F#m Și ai uitat și nu te-ai mai întors, A E F#m Mon cher, mi-e tare dor de dumneata! Și, Doamne, cât aveam să mai aud De la țăranul trist cu ochelari, De la țăranul trist cu gânduri mari, Salcâmul nostru genial din sud. F#m E F#m Refren: În lumea pământească nu mai ești, D E F#m În lumea literară nici atât, E F#m Finalul veacului e mai urât D E F#m Fără lumina mâinii țărănești, A E F#m Fără lumina mâinii țărănești. Ce dracu s-a-ntâmplat, mon cher, de taci Și ai lăsat “Delirul” nesfârșit? Tu, dintre pământeni cel mai iubit, În calendarul cu țărani săraci. La orizont e iarăși clasa ta, Marine Preda, scriitor român, De veghe Moromeții tăi rămân Când cartea nu-i mai poate ține-n ea. Refren: În lumea pământească nu mai ești, În lumea literară nici atât, Finalul veacului e mai urât Fără lumina mâinii țărănești, Fără lumina mâinii țărănești. Te-ai depărtat de noi cu pași înceți, Contempli cu mirare tot ce e Și-ntrebi, cum întrebai mereu, de ce Și satul are, iarăși, Moromeți. Dar dintre toți, oricâți ar învia, Acum, când mi-amintesc că mi te-ai stins, Cu toată disperarea dinadins, Mon cher, mi-e tare dor de dumneata, Mon cher, mi-e tare dor de dumneata! F#m E F#m Refren: În lumea pământească nu mai ești, D E F#m În lumea literară nici atât, E F#m Finalul veacului e mai urât D E F#m Fără lumina mâinii țărănești, A E F#m E F#m Fără lumina mâinii țărănești. |