Intro: Em x4 Em C Em Sfidăm violența și tot ce-i urât, Am Em B7 De proști suntem astăzi sătui până-n gât, Em C G Am Nimic nu se face cu omul ca rol, C B7 Em Iubirea cu forța se cheamă viol. C Em Sunt creșteri forțate plătite cumplit Am Em B7 De cei ce natura o udă cu flit, Em C G Am Se simte oricum parafina în sân, C B7 Copiii miresei rahitici rămân. C G Refren: Răbdare, răbdare grăbiților voi, Am G Că tot ce forțați va veni înapoi, C G x2 Natura întreagă un ritm are-n ea, Am B7 Sfidăm violența de glonț sau curea. Prostia îi e violenței motiv, Dar biciul pe lume nu-i educativ, Cum crește altoiul cu grijă pe pom, Trăiască puterea de-a crede în om. Noi nu vom trăi niciodată cum vor Dogmaticii proști după dogmele lor, Cu lanțuri la gură, la suflet și-n mâini, Noi credem real că ne suntem stăpâni. Refren: x2 Și nici mersul nostru nu-i marșul forțat, Ci visul în care de voie-am intrat, Înlătur dogmatici din cinicul rol, Natura umană e liberă-n fond. Noi credem în drumul pe care am mers, Un om al renașterii în Univers, Iubim disciplina, rigorile reci, Dar sufletu-n noi este liber pe veci. Refren: x3 |