Despre capodastru

Capodastrul este un dispozitiv (de obicei, făcut din metal) care se fixează pe gâtul chitării pentru a bara toate corzile simultan. Capodastrul îţi permite să interpretezi anumite piese, mai sus sau mai jos, fără a fi nevoie să transpui piesa pe alte acorduri, sau să utilizezi prea multe acorduri barate. Este folosit de mulţi artişti pentru a da o coloratură deosebită interpretării. De asemenea, poate fi de ajutor la transpunerea pieselor pe acorduri.

Când o piesă muzicală necesită capodastru, se notează acest lucru la începutul partiturii sau tabulaturii, de exemplu, „Capo pe I”, sau „Capo pe V”. Cifra romană indică numărul poziţiei (fret-ului) pe chitară pe care se pune capodastrul.

Capodastrul e utilizat de regulă pe chitări acustice, semi-acustice, sau clasice. Pe chitări electrice este utilizat destul de rar.

Pentru a înţelege mai bine la ce ajută un capodastru, este important să ştii sau să-ţi reaminteşti următoarele:

  1. Notele muzicale sunt despărţite între ele prin intervale. Cel mai mic interval între două note muzicale este un semiton. Putem reprezenta toate notele muzicale, ţinând seama de intervalele dintre ele, în felul următor:
    Tabelul 1
    C C# D D# E F F# G G# A A# B
      + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1
    Ceea ce vrea să spună tabelul de mai sus este că între fiecare două note dispuse consecutiv există interval de un semiton. De exemplu, dacă adăugăm patru semitonuri la nota E, obţinem G#.
  2. Orice piesă muzicală poate fi cântată din mai multe tonalităţi (cu alte cuvinte, poate fi cântată „mai sus” sau „mai jos”). De exemplu, poţi cânta piesa „Andrii Popa” începând cu acordul C (adică, din tonalitatea Do major), sau începând cu acordul D (adică, din tonalitatea Re major).

Orice chitarist ştie sau ar trebui să-şi cunoască tonalitatea potrivită pentru fiecare piesă pe care o cântă. Pentru a afla care tonalitate se potriveşte vocii tale la o anumită piesă, trebuie să încerci să cânţi piesa în diverse tonalităţi. Să presupunem că ai învăţat acordurile piesei din C, şi ai vrea să încerci să cânţi piesa cu un semiton mai sus, adică C#. În mod normal, ar trebui să înveţi acordurile piesei din C#, ţinând seama de noua tonalitate. Dar anume aici îţi poate veni de ajutor un capodastru.

Dacă pui capodastrul pe poziţia I (fret-ul I), poţi cânta piesa cu exact aceleaşi acorduri pe care le ştii (adică, începând cu acordul C). Nu este nicio diferenţă la modul în care schimbi acordurile, dar sunetul este mai ascuţit (şi vei simţi că trebui să ridici uşor vocea). Acest lucru se întâmplă pentru că ai ridicat automat cu ajutorul capodastrului piesa cu un semiton mai sus, adică C#.

Tabelul 2
Acordurile cântate Tonalitatea reală
C
Cine trece-n Valea Seacă
    F         C
Cu hamgeriul fără teacă
   C
şi cu pieptul dezvelit
F     G    C
Andrii Popa cel vestit
F     G    C
Andrii Popa cel vestit
C#
Cine trece-n Valea Seacă
    F#        C#
Cu hamgeriul fără teacă
   C#
şi cu pieptul dezvelit
F#    G#   C#
Andrii Popa cel vestit
F#    G#   C#
Andrii Popa cel vestit
		

Dacă pui capodastrul pe poziţia II, urci piesa cu două semitonuri. Cu alte cuvinte, chiar dacă foloseşti acordurile din stânga, tonalitatea reală în care cânţi de fapt este D. Asta pentru că între notele C şi D sunt două semitonuri, iar pe chitară fiecare poziţie (fret) corespunde cu un semiton.

Tabelul 3
Acordurile cântate Tonalitatea reală
C
Cine trece-n Valea Seacă
    F         C
Cu hamgeriul fără teacă
   C
şi cu pieptul dezvelit
F     G    C
Andrii Popa cel vestit
F     G    C
Andrii Popa cel vestit
D
Cine trece-n Valea Seacă
    G         D
Cu hamgeriul fără teacă
   D
Şi cu pieptul dezvelit
G     A    D
Andrii Popa cel vestit
G     A    D
Andrii Popa cel vestit

Din exemplele de mai sus, am învăţat că un fret pe chitară corespunde cu un semiton, şi, atunci când muţi capodastrul mai sus sau mai jos pe fret-urile chitarei, transpui automat piesa în alte tonalităţi, care ar putea fi mai potrivite vocii tale.

Chiar dacă în exemplu am folosit acordul Do major (C), acest principiu se aplică pentru orice alt acord. Să zicem că ştii o piesă din La minor (Am), şi ai vrea să încerci s-o cânţi mai sus cu trei semitonuri. Dacă ar fi să urmăm logica din Tabel 1, noua tonalitate este Cm (Do minor), conform următorului calcul:

  • Adăugând la nota A un semiton, obţinem A#.
  • Adăugând la nota A# un semiton, obţinem B.
  • Adăugând la nota B un semiton, obţinem C.

Aşadar, dacă pui capodastrul pe poziţia III, tonalitatea reală în care vei cânta este Cm, şi nu Am.

În general, atunci când muţi capodastrul pe o poziţie mai înaltă, ridici tonalitatea. Tehnic vorbind, acest lucru este adevărat, dar asta nu înseamnă că trebuie să ridici şi vocea mereu dacă ridici capodastrul pe o poziţie mai înaltă. Experimentând cu diverse poziţii, vei descoperi că pe unele poziţii e mai eficient să cobori vocea – depinde de vocea fiecăruia.

44d1ab937caf91f7bf4e91ea1f709189
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6