A E A Când soarele răsare A D A şi cerul nori nu are A D Îmi vine să mă duc A Munţii din nou să-i urc E A Cabană cu cabană. Cărarea este plină De umbră şi lumină Iar brazii mă aşteaptă Cu cetina lor toată Blândeţe să-mi împartă. Iar fete-n poieniţa Pun flori în coroniţă şi-aleg din sânziene Parfum şi mângâiere şi-aleg iubirea toată. Buzele tale pe buzele mele Sunt în adâncul nopţii mai grele Mâinile tale flăcări în noapte Roiuri de stele, roiuri de şoapte. |