Mircea Vintilă – Pomul Crăciunului

Contribuție:  cantafabule


                                    
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
                                     
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu
                                
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
  G                          A           
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.


Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta, însă, vin îngerii din Cer
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad
Și cântă-ncet și mere și flori din sân le cad.


              D             G
      Refren: Pomul Crăciunului,
              A             D
              Pomul Crăciunului,
                            G
              Pomul Crăciunului,
              A             D
              Pomul Crăciunului.


Iar florile se-anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos,
Iar brazii se deșteaptă, se miră: “Asta ce-i?”,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.


      Refren:


Tu n-ai văzut pădure, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimise dintr-însa Dumnezeu,
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării.


Departe, într-un staul, e-n fașă-acum Iisus
Și îngerii, o, câte și câte I-au adus,
Dar El e bun și-mparte la toți câți Îl iubesc,
Tu vino și te-nchină, zi-i: “Doamne-Ți mulțumesc!”.


      Refren: x2

Crăciun  

Ultima actualizare:  06.02.2016

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri