Capo III Intro: Am E x2 Dm Am Iubito, vine toamna peste toate, E Bacovia reintră în portrete, Dm Am Cad frunze picurând singurătate E F Am Şi tu ai gesturi parcă mai încete. G C Şi te iubesc la echinox şi după, Dm E Iubito, vine toamna să decline, G C Să macine, să năruie, să rupă Dm E Al lumii apogeu de feminine. Dm G C Refren: Cum tu rămâi la ţărmure de mare, Dm E Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături Dm G C x2 Şi să mă-mbăt la mese singulare, Dm E Am Cu umbra lui Bacovia alături. Iubito, vine toamna dinspre munte, Cu ghilotine şi anestezie, Tot omul e un snop de amănunte, Care ameninţă esenţa vie. Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea, Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna, De pomi sinucigaşi se umple valea, Iubito, te iubesc şi vine toamna. Refren: x2 Natura se închide ca un templu, Cu lacăte de fosfor şi rugină, Eu morţii mele te voi da exemplu, Cât eşti de disperată şi senină. Iubito, vine toamna până-n oase, O simt în mâna care ţi se-ntinde, Priveşte, ies fumuri peste case, Iubito, după toamne vin colinde. Refren: x2 |