Daniel Dumitrescu – Iubito, vine toamna

Contribuție:  cantafabule


Capo III


Intro: Am E  x2


           
Iubito, vine toamna peste toate,
  E
Bacovia reintră în portrete,
    Dm                     Am
Cad frunze picurând singurătate
                           
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.


                          
Şi te iubesc la echinox şi după,
  Dm                     E
Iubito, vine toamna să decline,
   G                     C
Să macine, să năruie, să rupă
   Dm                  E
Al lumii apogeu de feminine.


              Dm              G          C
      Refren: Cum tu rămâi la ţărmure de mare,
                 Dm                          E       
              Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
              Dm               G         C              x2
              Şi să mă-mbăt la mese singulare,            
                 Dm          E      Am     
              Cu umbra lui Bacovia alături.


Iubito, vine toamna dinspre munte,
Cu ghilotine şi anestezie,
Tot omul e un snop de amănunte,
Care ameninţă esenţa vie.


Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea,
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna,
De pomi sinucigaşi se umple valea,
Iubito, te iubesc şi vine toamna.


      Refren:  x2


Natura se închide ca un templu,
Cu lacăte de fosfor şi rugină,
Eu morţii mele te voi da exemplu,
Cât eşti de disperată şi senină.


Iubito, vine toamna până-n oase,
O simt în mâna care ţi se-ntinde,
Priveşte, ies fumuri peste case,
Iubito, după toamne vin colinde.


      Refren:  x2

Folk  

Ultima actualizare:  04.02.2016

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri