Doina Badea - Ploaia și noi

 Gm                                    Cm
 E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit,
           D                            Gm
 Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit,
       G(III)                         Cm   
 Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei,
           F                          A#  D
 Că ne-a făcut stăpâni pe parc şi pe alei,
        Gm                       Cm
 Ce fericiţi copacii uzi îi scuturam,
          D                            G(III) D
 Ca doi copii desculţi prin ploaie alergam.


               G(III)                   D
       Refren: Ploaia dansa împreună cu noi,
               D7                          G(III)
               Se-nveselea când râdeam amândoi,
                            E             Am         Cm
               Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim,
                       G(III)     Am               D
               Doar pe feţe citea cât de mult ne iubim.


               G(III)                          D
               Ploaia glumea, lunecând printre noi,
               D7                          G(III)
               Ploaia visa când tăceam amândoi
                            E                  Am              Cm
               Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult, nici prea greu,
                    G(III)         D           G(III) Gm                            
               Daca vrem dragostea să dureze mereu.


 În ziua-n care din nimicuri ne-am certat,   
 A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
 Şi pentru-o vorbă drumul ni s-a despărţit,
 Dar ploaia caldă ne-a oprit şi dojenit,
 Stropii grăbiţi urmele paşilor ştergeau,
 De bucurie ochii umezi surâdeau.


               G(III)                   D
       Refren: Ploaia dansa împreună cu noi,
               D7                          G(III)
               Se-nveselea când râdeam amândoi,
                            E             Am         Cm
               Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim,
                       G(III)     Am               D
               Doar pe feţe citea cât de mult ne iubim.


               G(III)                          D
               Ploaia glumea, lunecând printre noi,
               D7                          G(III)
               Ploaia visa când tăceam amândoi
                            E                  Am              Cm
               Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult, nici prea greu,
                    G(III)         D           G(III)                             
               Daca vrem dragostea să dureze mereu.
6Ld5REUUAAAAAA1PBEDya2BDGnf5rYKeKnmYm4Cz
271ddfb697985bdd3e9a8f675fa81e6c