Muzică - Raul Cârstea Versuri - Adrian Păunescu C Dm Cu ce te-aș pedepsi, din tot ce este, G7 C Când mă silești să nu îmi fie bine? Dm% Că noi suntem o magică poveste, G7 C Și tu nu mă mai ai decât pe mine. Cum dracu să te-arunc, și când, și unde, Când tu nu ai intrat în niciun număr? Prin energii și rădăcini profunde, Tu ești a mea, ca brațul stând în umăr. Strâng, dintrodată, pumni...și pumni întruna, Și ticăitul sângelui mă-ngână. Și simt că ești a mea pe totdeauna, Când îmi răsari din fiecare mână. Te-alung din mine și ești mai aproape. Cu cât te uit, cu-atât te simt în minte, Și carnea mea, de-a ta, nu o să scape, Nici după despărțirea în morminte. E-un fel de boală care nu mai trece, Te-azvârl, din mine însumi, fără preget, Dar mă cuprinde o sudoare rece Când chipul tău îmi nălucește-n deget. Strâng, dintrodată, pumni...și pumni întruna, Și ticăitul sângelui mă-ngână. Și simt că ești a mea pe totdeauna, Când îmi răsari din fiecare mână. |