”Fie pâinea cât de rea / Tot mai bine-n țara mea” – George Crețeanu
Intro: Dm x3
Dm
Soarta care mă goneşte
A
Crucea poate c-o să-mi deaaa,
Dm
Însă dea-mi-o cât de iute,
C Dm
Voi purta-o-n țara mea!
C
Salutare, cer albastru,
Dm
Văi şi dealuri, aer viu,
C
Salutare, Românie,
A C Dm
Mână, mână, surugiu!
G
Pribegind prin țări străine,
Dm
Ani întregi am suspinat
G
Şi din trista-mi depărtare
Dm
Sufletu-mi întraripat
A
Către Dunărea cea lată
Dm
Mă făcea ca să reviu,
A
Dunărea mă readuse,
C Dm
Mână, mână, surugiu!
Recunosc orice potecă,
Orice ramuri, orice flori,
A
Patria-mi îşi desfăşoară
Dm
Câmpii veșnic roditori,
C Dm
Iată punţile bătrâne,
C Dm
Morile, izvorul viu,
C
Iată crucile vopsite,
A C Dm
Mână, mână, surugiu!
G
Colo-n zare se iveşte
Dm
O clopotniţă lucind
G
Şi pe culmea depărtată
Dm
Vezi o casă înălbind,
A
Acea culme înverzită
Dm
O revăd precum o ştiu,
A
Mi-a văzut copilăria,
C Dm
Mână, mână, surugiu!
Dacă, însă, moartea crudă
A
Ca să-mi iasă-n drum ar vreaaa,
Dm
Facă-şi pofta cât îi place,
C Dm
Voi muri în țara mea,
C
Și pe culmea depărtată
Dm
Mă vor duce, mort sau viu,
C
Salutare, locuri sfinte,
A C Dm
Mână, mână, surugiu!
|